HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. >>>>>>>>>>MUIE STEAUAAAAAA<<<<<<<<<<<< Vezi definitia »

HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. Vezi definitia »

GESTÁȚIE s. f. 1. perioadă de dezvoltare a embrionului de la celula-ou până la nașterea fătului; graviditate. 2. (fig.) perioadă de elaborare a unei creații, situații noi. (< fr. gestation, lat. gestatio) Vezi definitia »

EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio]. Vezi definitia »