CINOÁCĂ s.f. Polonic; regionalism din Transilvania, zona Sălaj. – Et. nec. Vezi definitia »

ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circilă fluide la temperatură înaltă. – Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika. Vezi definitia »

VÁLVĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve, lat. valva) Vezi definitia »

BILIRUBÍNĂ s. f. pigment biliar de culoare roșie, rezultat din descompunerea hemoglobinei. (< fr. bilirubine) Vezi definitia »

LÓGICĂ, logici, s.f. – V. logic (I). [DEX'98] Vezi definitia »