FARMACOTERAPÍE s. f. ramură a farmacologiei, având ca obiect folosirea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacothérapie) Vezi definitia »

OMORIZÍE s. f. (mat.) formare a unui sistem de rădăcini dintr-o singură rădăcină de bază. (< germ. Homorrhizie) Vezi definitia »

PREZERVÁȚIE s.f. Prezervare. [Gen. -iei. / < fr. préservation]. Vezi definitia »

RADIOFICÁȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikațiia]. Vezi definitia »

OSCILÁȚIE s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio) Vezi definitia »