HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Scădere a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion. Vezi definitia »

HIPERCLORURÁȚIE s. f. creștere a cantității de cloruri din organism. (< fr. hyperchloruration) Vezi definitia »

SIZÍGIE s.f. Conjuncție sau opoziție a Lunii ori a unei planete cu Pământul și cu Soarele. ◊ Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. [Gen. -iei, var. sizigiu s.n. / < fr. syzygie, cf. gr. syzygia – reuniune]. Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. (< fr. trigonométrie) Vezi definitia »

DINOFOBÍE s. f. teamă patologică de vertij. (< fr. dinophobie) Vezi definitia »