FORTÚNA s.f. (Mit.) Soartă; noroc; zeița sorții. [< lat. fortuna]. Vezi definitia »

scheuná (schiáun, -át), vb. – 1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna ‹ miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură). Vezi definitia »

PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare) Vezi definitia »

MECÉNA s. m. invar. (Livr.) Protector al literaturii, al artelor, al științelor; mecenat. – Din fr. mécène. Vezi definitia »

ANLUMINÁ vb. tr. 1. a orna cu miniaturi. 2. a împodobi cu ornamente. (< fr. enluminer) Vezi definitia »