dințar, -ăreasă, dințari, -ărese s. m., s. f. medic stomatolog. Vezi definitia »

CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus. Vezi definitia »

EPIZOÁR s.n. Parazit care trăiește pe pielea altui animal. [Pron. -zo-ar. / cf. fr. épizoaire]. Vezi definitia »

șucár (-ră), adj. – (Arg.) Drăguț, prețios, frumușel. Țig. šukar (Graur 188; Juilland 174-6; cf. Wlislocki 121), cf. sp. juncal (Claveria 224 și Bol. R. Acad. Esp., XXXIII, 92). Legătura cu șugar (Cihac, II, 528) este improbabilă. Cf. șucări. Vezi definitia »

MOBILIÁR, -Ă adj. (despre bunuri sau averi) care poate fi transportat; mobil. (< it. mobiliare, fr. mobilier) Vezi definitia »