PLĂCINTÚȚĂ, plăcintuțe, s. f. Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță. Vezi definitia »

verígă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă). Vezi definitia »

RETROMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Tip particular de dezvoltare a organismelor animale și vegetale în cursul căreia apar fenomene de degenerare. [< fr. rétromorphose, cf. lat. retro – înapoi, gr. morphosis – formare]. Vezi definitia »

RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv). Vezi definitia »

NÓNĂ¹ s. f. formă gravă de gripă, printr-o somnolență continuă. (< fr., it. nona) Vezi definitia »