DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. Vezi definitia »

SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer]. Vezi definitia »

îmbăligá, pers. 3 sg. îmbáligă, vb. I refl. (reg.) a se băliga. Vezi definitia »

ASHIKAGA [așicága], oraș în Japonia centrală (ins. Honshū), în C. Kanto, la N de Tokyo; 167,7 mii loc. (1985). Ind. textilă (30 la sută din țesăturile de mătase ale țării), constr. de mașini, prelucrarea metalelor. Centru comercial (legume, căpșuni). Vezi definitia »

MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer. Vezi definitia »