cheraché s.f. (înv.) mantie de gală împodobită cu fir. Vezi definitia »

zéghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom. Vezi definitia »

1)Veche măsură de capacitate olandeză Sursa:Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei Vezi definitia »

ștrénche s.f. (reg.) 1. jocul de copii denumit: șotron. 2. figura dreptunghiulară cu despărțituri, desenată pe sol și folosită la șotron. Vezi definitia »

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: bucheá, búchie s. f.] – Slav (v. sl. buky). Vezi definitia »