STATMOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Inhibare a diviziunii celulare sub influența unor substanțe antimitotice. [Cf. gr. statmos – staționare, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

DISONÁNȚĂ, disonanțe, s. f. (Muz.) Lipsă de consonanță, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălțimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ P. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat. dissonantia. Vezi definitia »

cazármă (cazắrmi), s. f. – Ansamblu de clădiri afectate militarilor. Germ. Kaserne, prin intermediul rus. kazarma (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 200); cf. ngr. ϰαζάρμα. – Der. cazarmagiu, s. m. (veteran, soldat care are mai multe luni de cazarmă și își cunoaște bine obligațiile); cazarmamemt, s. n. (cazarmă); (în)cazarma, vb. (a instala în cazarmă). Vezi definitia »

TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. – Et. nec. Vezi definitia »

CECOPLICATÚRĂ s. f. micșorare operatorie a cecului² mărit. (< fr. caecoplicature) Vezi definitia »