TETRASKELIÓN s. n. motiv decorativ în formă de cruce cu brațele egale și extremitățile frânte la 90⁰. (< fr. tétraskélion) Vezi definitia »

CODÓN s. m. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific. (< fr., engl. codon) Vezi definitia »

BALATON [bɔlɔton], lac sărat de origine tectonică, în V Ungariei, în C. Dunării Mijlocii, la poalele M-ților Bakony, la 105 m alt.; 596 km². Lungime max.: 78 km; ad. max.: 11 m. Legat prin canale de Dunăre (canalul Sió). Complex balneoclimateric. Navigație. Pescuit. Parcul național Tihany (1952). Vezi definitia »

PALEOFÓN, paleofoane, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și reproducerea mecanică a sunetelor; fonograf. – Din fr. paléophone. Vezi definitia »

IZOFÓN, -Ă I. adj. în care sunetul are aceeași viteză submarină. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași viteză de propagare a sunetului în apa de mare. (< izo- + -fon²) Vezi definitia »