OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis. Vezi definitia »

CRIERGÍE s. f. acțiune a înghețului asupra solului și rocilor de suprafață. (< fr. cryergie) Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s. f. reducere a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< germ. Hypokinesie) Vezi definitia »

PARAGRAFÍE s. f. tulburare a limbajului scris caracterizată prin deformarea sau substituirea cuvintelor. (< fr. paragraphie) Vezi definitia »

MELOMELÍE s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizată prin lipsa membrelor. [Gen. -iei. / < fr. mélomélie, cf. gr. melos – extremitate]. Vezi definitia »