DIFTERÍE, difterii, s. f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică. – Din fr. diphtérie. Vezi definitia »

HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie) Vezi definitia »

HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică¹, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. Vezi definitia »

OFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație a globului ocular. [Gen. -iei. / < fr. opthalmie, cf. gr. ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »