mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

tie iti ti Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie. Vezi definitia »

TRIBOMETRÍE s. f. măsurare a intensității frecării dintre corpuri. (< fr. tribométrie) Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation) Vezi definitia »