FILOZOFÁLĂ, filozofale, adj.f. (în sintagma) Piatră filozofală = a) substanță imaginară despre care alchimiștii credeau că are forța miraculoasă de a transforma metalele în aur; b) fig. lucru imposibil de aflat; lucru, descoperire de o importanță capitală. – Din fr. philosophale. Vezi definitia »

STRÁDĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada) Vezi definitia »

pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »

LEUCOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a substanței albe a măduvei spinării. [< fr. leucomyélite, cf. gr. leukos – alb, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja. Vezi definitia »