FASCINÁȚIE s.f. Acțiunea de a fascina; (fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinațiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio]. Vezi definitia »

HIGROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul umidității aerului. – Din fr. hygrologie. Vezi definitia »

PICOCURÍE s.m. (Fiz.) Unitate de radioactivitate, egală cu a bilioana parte dintr-un curie. [Gen. -iei. / < fr. picocurie]. Vezi definitia »

AUTOTIPÍE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și de lumină fiind redate prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. V. similigravură. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [<fr. autotypie]. Vezi definitia »

ENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a unei anse intestinale. [Gen. -iei. / < fr. entérostomie, cf. gr. enteron – intestin, stoma – deschidere]. Vezi definitia »