LARINGOFÓN s.n. Microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, folosit de obicei în telefonia prin radio din tanc sau din avion. [< fr. laryngophone, cf. gr. larynx – laringe, phone – sunet]. Vezi definitia »

ipodiácon (ipodiáconi), s. m. – Diacon adjunct. Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII. Vezi definitia »

NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon. Vezi definitia »

PLOCÓN, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclón s. n.] – Din sl. poklonŭ. Vezi definitia »

EXAGÓN s.n. v. hexagon. Vezi definitia »