bóu (-ói), s. m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus). Vezi definitia »

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind. Vezi definitia »

JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot. Vezi definitia »

DUBLÓU² s. n. (sport) cuplu de doi vâslași pe aceeași ambarcație. (< engl. double/scull/) Vezi definitia »

EMBARGÓU s. n. v. embargo. Vezi definitia »