SILÍCE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis. Vezi definitia »

șáisprece (= șaisprezece) num. card. Vezi definitia »

para-ndărăt la pace expr. (la barbut) restituirea banilor câștigați la jocul anteior sau la dublarea mizei. Vezi definitia »

véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci Vezi definitia »

trăgáce (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragače (Candrea). – Der. tragă, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targă. Nu știm dacă tragă, s. f. (lopată cu care se rînește băligarul) ar fi același cuvînt. Vezi definitia »