complemént (compleménte), s. n. – Ceea ce se adaugă la ceva, complinire. – Var. compliment. Fr. complément. Var. este vulgarism, datorat confuziei cu compliment, s. n. (cuvînt de laudă, măgulire), din fr. compliment, cf. mr. compliment, din ngr. ϰομπλιμέντα. – Der. complementar, adj. Vezi definitia »

Emma Kent expr. (intl.) infracțiune constând în înșelarea oamenilor prin oferirea de bancnote false prin îndoirea banilor din interiorul teancului pentru a crea impresia că sunt mai mulți. Vezi definitia »

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus]. Vezi definitia »

șpont², șponturi, s.n. (reg.) 1. scobitură făcută de-a lungul unei piese de lemn, pentru îmbinare cu altă piesă. 2. butuc mai lung la fiecare tablă a unei plute, care intră între butucii tablei următoare. Vezi definitia »

EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum) Vezi definitia »