MONGÓL, -Ă, mongoli, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol. Vezi definitia »

PISCÍCOL, -Ă adj. Referitor la pești, la piscicultură. [< fr. piscicole]. Vezi definitia »

CABRIÓL s.n. Tip de picioare ale unei mobile în dublă curbură. [Pron. -bri-ol. / < fr. cabriole]. Vezi definitia »

tîrcól (-oále), s. n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. Bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban). Vezi definitia »

(Biol.) invaginare (formata la unele bacterii de membrana plasmatica), in care se localizeaza fermenti ozidativi. Vezi definitia »