orgán (orgáne), s. n. – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI, înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, s. f., din fr. orgue. – Der. organic, adj., din fr. organique; organism, s. n., din fr. organisme; organist, s. m., din fr. organiste; organiza (var. înv. organisi), vb. din fr. organiser și anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. înv. organisitor), adj.; organizați(un)e, s. f., din fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, vb., din fr. désorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic), adj., din fr. anorganique. Vezi definitia »

IUPITERIÁN, -Ă adj. 1. referitor la Iupiter (Zeus). 2. (fig.) care are un caracter autoritar, dominator. 3. care aparține planetei Jupiter. (< fr. jupitérien) Vezi definitia »

a da dreptul de barosan expr. (intl.) 1. a da ceva cuiva conform unei înțelegeri prealabile. 2. (iron.) a bate (pe cineva). Vezi definitia »

ARHILOCHIÁN adj. (Metr.; despre versuri) Care se grupează în strofe de structuri diferite în dactili sau în dactili și iambi. [Pron. -chi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. archiloquien < gr. archilocheios]. Vezi definitia »

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană. Vezi definitia »