REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience. Vezi definitia »

BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure]. Vezi definitia »

a ști de glumă expr. a avea simțul umorului, a nu se supăra când devine ținta unei glume. Vezi definitia »

AFTOÁSĂ adj. (În sintagma) Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. Vezi definitia »

CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a corneei și a conjunctivei. [< fr. kérato-conjonctivite]. Vezi definitia »