LALÁȚIE s. f. repetare ritmică a unor sunete, proprie dezvoltării vorbirii la copii; bâlbâială infantilă. (< fr. lallation) Vezi definitia »

REVOCÁȚIE s.f. Revocare. [Gen. -iei. / cf. fr. révocation, lat. revocatio]. Vezi definitia »

AUTONOMÍE s. f. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. [Pr.: a-u-] – Fr. autonomie (lat. lit. autonomia). Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. Vezi definitia »

GROTOTERAPIE s. f. Metodă de tratament prin menținerea bolnavului în grote, în anumite condiții de temperatură, umiditate, ionizare etc. -Din Grotă + -terapie² Vezi definitia »