TUNÍCĂ, tunici, s. f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica. Vezi definitia »

JÉRBĂ s.f. Buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. ◊ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe]. Vezi definitia »

BLEÁNDĂ², blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală. ♦ Tiflă. – Postverbal al lui blendi (puțin folosit). Vezi definitia »

ILEOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pron. -le-o-. / < fr. iléo-colite]. Vezi definitia »

FRÉZĂ² s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise) Vezi definitia »