REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază]. Vezi definitia »

TERMOGENÉZĂ s. f. proces de producere a energiei calorice de către organismele vii. (< fr. thermogenèse) Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s. f. (ant.) jambieră de metal, jumătate de carâmb de cismă, destinată să apere gamba, la soldații greci. (<fr. cnemide) Vezi definitia »

MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »

TONSILÍTĂ s. f. amigdalită. (< fr. tonsillite) Vezi definitia »