COMBINÁȚIE s.f. 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ Reacție prin care se unesc elemente chimice și se formează un corp compus, cu alte proprietăți fizice și chimice. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, var. combinațiune s.f. / cf. it. combinazione, lat. combinatio]. Vezi definitia »

REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formații geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation. Vezi definitia »

ATREMÍE s. f. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară. (< fr. atrémie) Vezi definitia »

STEREOAUTOGRAFÍE s. f. metodă de întocmire a hărților cu ajutorul stereoautografului. (< fr. stéréoautographie) Vezi definitia »

URETROTOMÍE s.f. Operație care constă în incizia uretrei pentru a înlătura o strictură a acesteia. [Gen. -iei. / < fr. urétrotomie, cf. gr. ourethra – uretră, tome – secțiune]. Vezi definitia »