OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »

SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine. Vezi definitia »

ACTINOMICÓZĂ s. f. boală infecțioasă, comună omului și animalelor, cauzată de o ciupercă microscopică. ♦ ă cartofului = boală a cartofului, provocată de o bacterie. (< fr. actinomycose) Vezi definitia »

merídă, meríde, s.f. (reg.) bucățică de prescură tăiată de preot la liturghie. Vezi definitia »

PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. Vezi definitia »