MINICÉNTRU s. n. centru de mici proporții și capacitate al unei unități prestatoare de servicii. (< mini¹- + centru) Vezi definitia »

áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

AXIOMÉTRU s.n. Dispozitiv montat în fața timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă. [< fr. axiomètre]. Vezi definitia »

APOCÉNTRU s. n. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă. (< fr. apocentre) Vezi definitia »

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticlă care conține mercur introdus într-un alt recipient cu mercur și fixat pe o tăbliță gradată sau dintr-o cutie metalică ale cărei deformații, sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scară gradată. – Fr. baromètre (< gr.). Vezi definitia »