HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism. Vezi definitia »

ZOROASTRÍSM s.n. Sistem religios la unele popoare orientale, întemeiat de Zoroastru, având la bază concepția dualistă a luptei dintre bine și rău; dualismul lui Zoroastru. [Pron. -ro-as-. / < fr. zoroastrisme, cf. Zoroastru – reformatorul religiei iraniene]. Vezi definitia »

ANTICOMUNÍSM s. n. atitudine politico-ideologică împotriva mișcării comuniste. (< fr. anticommunisme) Vezi definitia »

RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. – Din fr. racisme. Cf. rus. rasizm. Vezi definitia »

CONCEPTUALÍSM s.n. Concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care contesta în mod just existența reală ca atare a generalului, independentă de lucrurile singulare, dar considera că noțiunile generale (conceptele) din mintea oamenilor preexistă față de experiență. [Pron. -tu-a-. / < fr. conceptualisme]. Vezi definitia »