TALMUDÍSM s.n. 1. Studiul talmudului. 2. (Fig.) Tendință de a privi lucrurile static, rigid, dogmatic; interpretare speculativă. [Cf. fr. talmudisme]. Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. 2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale. 3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral. (< fr. intellectualisme) Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. (Livr.) Stil pompieristic. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. pompiérisme. Vezi definitia »

SUNNÍSM s.n. a. Curent majoritar al islamismului, bazat pe recunoașterea sunnei. b. Curent în islamism care consideră drept izvor al credinței atât Coranul, cât și preceptele sunnei. (din fr. sunnisme) [def. a. MDN, b. NODEX] Vezi definitia »