ÎNCARCERÁ vb. I. tr. A închide, a băga la închisoare, la carceră; a întemnița. [Cf. fr. incarcérer, it. incarcerare]. Vezi definitia »

furá (fúr, furát), vb. – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), cf. it. furare, prov. furar, Cf. fur, furt. Der. furat, s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură, s. f. (hoție, furat); furăciune, s. f. (Basar., furt, hoție); furgăsi, vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, s. f. (furat); furiș, adv. (pe ascuns, tiptil; adj., clandestin); furișa, vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch. Vezi definitia »

CARRARA, oraș în Italia centrală (Toscana), în apropiere de M. Mediterană; 69,1 mii loc. (1987). Expl. și prelucr. marmurii. Dom (sec. 12-14), palat ducal (sec. 16). Vezi definitia »

MEMORÁ vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare]. Vezi definitia »

ÎNCARCERÁ vb. tr. a închide în carceră; a întemnița. (< fr. incarcérer, lat. incarcerare) Vezi definitia »