PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó). Vezi definitia »

pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă. Vezi definitia »

CUÁSI- v. cvasi-. Vezi definitia »

periclisí, periclisésc, vb. IV (înv.) a închide într-o scrisoare. Vezi definitia »

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. Vezi definitia »