EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

DUODÉN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum]. Vezi definitia »

ANDERSEN, Hans Christian (1805-1875), scriitor danez. Poveștile sale, capodopere ale literaturii pentru copii, unesc fabulosul folcloric cu elementul realist, orientîndu-l spre o semnificație simbolică și morală („Basme pentru copii”, „Basme noi”). Vezi definitia »

AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen]. Vezi definitia »

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten. Vezi definitia »