ah, interj. – Indică durere, chin. – Var. ahá, interj. (arată satisfacția); ahó (var. ho), interj. (arată dorința de a face să se oprească; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creație expresivă; cf. explicația sa, incompletă și incorectă, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo. – Der. aht, s. n. (oftat), a cărui formație pare a fi influențată de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lăcomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodată, ca și cuvîntul următor; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 îl derivă greșit de la tc. ihtiay „nevoie”. Vezi definitia »

ALMANÁH s. n. 1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc. 2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. almanach, lat. almanachus) Vezi definitia »

ayatolláh s. m., pl. ayatolláhi Vezi definitia »

CALIMAH (CALLIMACHOS) (c. 310 -c. 240 î. Hr.), poet și învățat din Alexandria. A scris lucrări de erudiție și a cultivat aproape toate genurile literare. Adept al poeziei lirice de formă concisă. S-au păstrat epigrame și imnuri. Vezi definitia »

monáh (monáhi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje. – Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie). Vezi definitia »