BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creștin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute. 2. Instituția creștinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de același cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica. Vezi definitia »

leásă (lése) s. f. – 1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. Sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 și 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ „pădure”, cf. slov., rus. lĕs „pădure”, de unde și leasă, s. f. (desiș). Vezi definitia »

SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva) Vezi definitia »

gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău. Vezi definitia »

zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe Vezi definitia »