ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration. Vezi definitia »

CUSCRÍE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianță între părinții a doi soți; cuscrenie. – Cuscru + suf. -ie. Vezi definitia »

Specie de papagal, aparuta in zona Oradei. Vezi definitia »

INFÚZIE, infuzii, s. f. 1. Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține; medicament astfel obținut. 2. Încrucișare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generații. [Var.: infuziúne s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis. Vezi definitia »