STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. Vezi definitia »

luftangiu, luftangii s. m. (sport) jucător care luftează în mod frecvent. Vezi definitia »

CALATÍDIU s.n. Inflorescență cu axul lățit, de forme diferite, pe care se prind florile sesile. [Pron. -diu. / cf. it. calatide < gr. kalathis – coș]. Vezi definitia »

IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium. Vezi definitia »

EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german]. Vezi definitia »