BERNARDÍN¹, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner. Vezi definitia »

AUTOVACCÍN, autovaccine, s. n. Vaccin obținut prin culturi de microbi și care se administrează bolnavului de la care s-au luat microbii. [Pr.: a-u-] – După fr. autovaccin. Vezi definitia »

BOTKIN, Serghei Petrovici (1832-1889), medic rus. Prof. univ. la St. Petersburg. Prin studiu său asupra rolului sistemului nervos în producerea bolilor, a pus baza concepției nerviste în patologie. A demonstrat natura infecțioasă a icterului hepatic și hemoragic. Vezi definitia »

BERNSTEIN [bérnstain], Eduard (1850-1932), om politic și publicist german. Unul dintre conducătorii și teoreticienii social-democrației germane, lider la Internaționalei a II-a. A supus unei analize critice principalele teze ale marxismului („Problemele socialismului”). Sub influența neokantianismului, s-a orientat spre un socialism etic. Vezi definitia »

IN² (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum. Vezi definitia »