CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »

ELONGÁȚIE, elongații, s. f. 1. Valoarea, într-un moment dat, a unei mărimi care variază periodic în timp. 2. Distanța unghiulară dintre doi aștri în raport cu pământul. 3. Extensiune accidentală sau terapeutică a unui ligament sau nerv. – Din fr. élongation, lat. elongatio. Vezi definitia »

tigoríe s.f. (reg.) necaz, chin; boală. Vezi definitia »

GEOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază raporturile dintre evoluția cosmică și geologică a Pământului și cea a materiei vii. (< fr. géobiologie) Vezi definitia »

ORNICĂRÍE², ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie. Vezi definitia »