Definita cuvantului carie
CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu carie
AMILOFAGÍE s. f. aberație alimentară în digestia amidonului. (< fr. amylophagie) Vezi definitia »
RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio) Vezi definitia »
Secretie nazala. Vezi definitia »
pușlánie, s.f. (reg.) 1. vagabondaj, haimanalâc. Vezi definitia »
GAMOFOBÍE s. f. teamă de căsătorie. (< fr. gamophobie) Vezi definitia »