Definita cuvantului manită
MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manită
VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță. Vezi definitia »
POTÍCĂ1, potici, s. f. (Reg.) Farmacie. – Din magh. pakita. Vezi definitia »
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă. Vezi definitia »
SONAGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a componentelor fonice ale succesiunii sunetelor unui cuvânt, la sonagraf. (< fr. sonagramme, engl. sonagram) Vezi definitia »
geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta. Vezi definitia »