Definita cuvantului manșă
MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manșă
APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Inflamare a apendicelui și boala pe care o cauzează. – Fr. appendicite. Vezi definitia »
PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală. Vezi definitia »
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș. Vezi definitia »
DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia]. Vezi definitia »
FUNGÍDĂ, fungide, s. f. (La pl.) Grup de plante inferioare fără clorofilă, care se hrănesc cu substanțe organice gata preparate; ciuperci; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. – Din lat. fungidus. Vezi definitia »