Definita cuvantului pință
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pință
DINAFÁRĂ adv. (În loc. adv.) Pe dinafară = pe de rost, reproducând (întocmai) din memorie. – De4 + în afară. Vezi definitia »
ULITÚRĂ, ulituri, s. f. (Reg.) Nume dat unei păsări domestice care face stricăciuni, care trebuie gonită. – Din uliu + suf. -itură. Vezi definitia »
TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba. Vezi definitia »
CÂRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă. Vezi definitia »
șúrlă, șúrle, s.f. (reg.) nisip sau sfărâmătură de tencuială cu care se freacă unele obiecte metalice, pentru a le curăța. Vezi definitia »