CANTURIANI, Ștefan (1883-1958, n. sat Cîrligi, jud. Neamț ), mineralog și petrograf român. A studiat materiile prime pentru ceramică și construcții din România. Vezi definitia »

CAVALLINI, Pietro (c. 1250-c. 1330), pictor și mozaicar italian din Roma. Fresce (în Biserica Santa Cecilia din Trastevere), altare, mozaicuri. Vezi definitia »

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș. Vezi definitia »

SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ◊ Refl. Se scormonește în buzunare. ♦ Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [Prez. ind. și scórmon. – Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. scurma, răscoli. Vezi definitia »

MAHAGÓNI s.m. (Bot.) Arbore din regiunile tropicale din America, al cărui lemn, tare și fin, se folosește pentru mobilă. [< engl., sp. mahagoni < cuv. indian]. Vezi definitia »