BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete; tânguire. 2. Compunere, versuri tradiționale, rituale, îngânate, spuse cu glas jalnic la înmormântări. – Din boci + suf. -et. Vezi definitia »

CAVALÉT s.m. 1. Postament special pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte și instalații la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. [< it. cavalletto]. Vezi definitia »

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket. Vezi definitia »

BENNET [bénit], Enoch Arnold (1867-1931), scriitor englez. Romane realiste evocînd viața micii burghezii industriale provinciale („Anna celor cinci orașe”, „Două vieți”, trilogia „Clayhanger”). Vezi definitia »

váiet s. n., pl. váiete Vezi definitia »