OLORÍT s. n. (Reg.) Faptul de a olori. Vezi definitia »

CROMATOCÍT s.n. (Biol.) Celulă colorată; cromocit. [< fr. chromatocyte, cf. gr. chroma – culoare, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ARSENOLÍT s. m. anhidridă arsenioasă naturală. (< fr. arsénolite) Vezi definitia »

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite]. Vezi definitia »

leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149. Vezi definitia »