Definita cuvantului maritim
MARÍTIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigația pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu maritim
NOBILÍSSIM s.m. (Ist.) Înalt demnitar bizantin, care urma în ierarhie după împărat. [< lat. nobilissimus]. Vezi definitia »
chilím (chilímuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym. Vezi definitia »
CLORENCHÍM s. n. țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă. (< fr. chlorenchyme) Vezi definitia »
teslím (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv. Vezi definitia »
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme. Vezi definitia »