VĂRUÍT¹ s. n. Văruire. – V. vărui. Vezi definitia »

ASFINȚÍT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul când apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

VĂPĂÍT s. n. (Reg.) Pescuitul cu văpaița (2). – V. văpăi. Vezi definitia »

LENEVÍT s. n. Faptul de a lenevi. – V. lenevi. Vezi definitia »