EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion]. Vezi definitia »

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune]. Vezi definitia »

mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată. Vezi definitia »

MACROINSTRUCȚIÚNE s. f. (inform.) grup de instrucțiune (2) desemnat simbolic printr-un singur cod. (< fr. macro-instruction) Vezi definitia »

DISIMILITÚDINE s.f. (Liv.) Lipsă de asemănare; deosebire. [Cf. fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo]. Vezi definitia »